Oportunitatea Forever care îți schimbă viața

La început, iubita mea (astăzi soția mea) era foarte sceptică. Mai ales când am făcut prima comandă de 300 de lei, în momentul în care m-am înscris oficial. Pe de o parte, părea bucuroasă că vreau să risc și să încerc ceva nou, dar, pe de altă parte, îi citeam pe față expresia „Vai de capul meu, în ce s-a băgat…”. Nu mi-a spus nimic direct, însă de fiecare dată când apărea o comandă, simțeam tensiunea și mereu izbucneau certuri între noi.

Ne-am certat de multe ori pe tema asta. Eram aproape să renunț — doar ca să nu o pierd pe ea. Totuși, am continuat, repetându-mi mereu în gând: „Nu risc, nu câștig.” Și, într-un final, am câștigat. Când am ajuns la nivelul de Asistent Supervizor, ea a început să vadă cu ochii ei nu doar rezultatele și schimbările, ci și câștigurile reale. A testat produsele între timp, i-au plăcut și a înțeles că am fost serios încă de la început.

Și-a cerut scuze pentru lipsa de încredere și, în cele din urmă, s-a alăturat și ea echipei. A început chiar să vină cu idei: ce produse să testăm, cum să le prezentăm, când să facem comenzi. Îi plăcea tot mai mult ceea ce făceam. Cu doar 3 luni înainte de Success Day de la Brașov, a venit cu o idee care ne-a motivat pe amândoi: un concurs între noi — cine vinde mai mult câștigă. Concursul a fost inițiat de ea și am muncit să ne atingem targetul fără să ne atingem salariile, iar la final am reușit să mergem la Success Day.

Totul era diferit acum. De la certuri și neîncredere, ajunseserăm să ne susținem și să construim împreună o sursă de venit în plus, pe lângă salariile noastre.

Înainte de Success Day, ne-am și căsătorit, iar în loc de o lună de miere clasică, am ales să mergem la Brașov împreună cu Mirela și soțul ei, Silviu, care sunt și ei parte din această afacere. A fost un weekend magic — plin de zâmbete, povești și oameni minunați, o atmosferă incredibilă.

Am urcat pe scenă cu milioane de emoții — să fii în fața a peste 1200 de persoane care te aplaudă, să dai mâna cu directorii generali ai companiei, să-ți ridici insigna în fața unei săli pline — a fost ceva total de vis, o experiență pe care nu o voi uita niciodată.

După toate certurile și neîncrederea pe care soția mea o avea la început, a fost o emoție aparte să o văd atât de mândră în momentul în care urcam pe scenă. Inițial, fiind o persoană extrem de timidă, nici nu voiam să urc. Totuși, peste 1200 de persoane în sală — e ceva. Dar de dragul ei și al Mirelei, am strâns din dinți și am făcut pasul.

Privirea soției mele, plină de admirație, mi-a arătat că munca mea începe să dea roade și că am reușit să-i câștig încrederea prin rezultate reale. Iar Mirela — „Lela” noastră — nu și-a putut ascunde emoția: în momentul în care m-a văzut pe scenă, i s-au umplut ochii de lacrimi de bucurie. Se vedea pe chipul ei cât de mândră era. A fost un moment care nu se uită: urcam pe scenă cu milioane de emoții, dar în spatele acelui pas erau ore întregi de muncă, curaj și perseverență. A fost confirmarea că fiecare efort a meritat și că va merita în continuare.

Acum, așteptăm cu emoție venirea pe lume a băiețelului nostru, Dominic Nicolas. Sunt sigur că într-o zi îi voi povesti această călătorie — o poveste despre curaj, răbdare și perseverență. Sper să fie mândru de mine, la fel cum mama lui a fost, pentru că nu am renunțat niciodată, indiferent câte obstacole au apărut în fața mea. Fiecare drum are suișuri și coborâșuri, dar adevărata putere stă în a continua, chiar și atunci când pare greu. Pentru că dacă renunți prea ușor, înseamnă că nu îți dorești cu adevărat ceea ce cauți.